Ignorând avertismentele, Împăratul Augustus este prins într-o ambuscadă și rănit mortal într-o campanie în est. El îi încredințează imperiul și singura sa fiică, Elizabeth, lui Cezar Julian, care îi era frate de cruce, de origine țărănească din Tracia. Cezar jură pe cruce să-i ofere o sută de șanse; ea jură pe Evanghelia să-l trateze bine, altfel va pierde tot ce iubește, numele și o moarte pașnică. Întorcându-se victorios și cărunt după trei ani, Cezar o găsește pe Elizabeth influențată de Cassian. Ea îi revocă puterile de trei ori, epuizându-și șansele, apoi semnează petiția prin care rupe logodna. El pleacă. Anna îl apără de asasinii persani. Cezar jură să nu slujească niciodată o altă națiune și o avertizează: fără taxe mai mari, să-l onoreze pe Roderic, comandantul got care s-a predat, și să nu aibă niciodată încredere în Persia. Elizabeth ignoră totul. Învinsă, ea apelează la trupe persane. Cassian deschide porțile orașului; ea este plimbată în lanțuri. Împărăteasa-mamă se otrăvește, numind-o pe Anna succesoare. Cezar conduce un atac; întăririle lui Marcus triumfă. Sicriul său acoperit cu un drapel se întoarce. Elizabeth este rasă pe cap, renunță la nume și este trimisă la o mănăstire. Un an mai târziu, ea află că sicriul era gol. În Tracia, un bărbat cărunt repară un acoperiș alături de o femeie care ține un copil în brațe. Elizabeth se roagă: Mi-ai luat totul, dar pe el l-ai cruțat.
