Timp de 5 ani, Irene l-a iubit pe Căpitanul Carson cu toată ființa ei. I-a învățat pe de rost programul de zbor, a rezervat bilete doar ca să zboare pe rutele lui, se trezea la 2 dimineața pentru aterizările lui și a renunțat la locul de muncă din Seattle pentru a-l urma într-un oraș în care nu cunoștea pe nimeni. Credea că o va cere în căsătorie, că într-o zi el va îngenunchea în terminal în aplauzele mulțimii. Dar Carson nu a privit-o niciodată ca pe o iubită. Pentru el, Irene era doar convenabilă: un trup cald, mereu la dispoziție, un exercițiu până avea să-și dea seama ce își dorește cu adevărat o femeie. Femeia pe care o iubea de fapt era Blair, o prostituată pe care o plătea constant pentru a-i sta la dispoziție între escale. Când Irene a aflat adevărul, inima ei nu s-a frânt, ci pur și simplu i s-a oprit. Nu a plâns și nu a țipat. A zâmbit, a tras aer în piept și i-a spus da băiatului drăguț din vecini, care o iubea în tăcere de ani buni. 1 an mai târziu, Carson a descoperit că Blair era o vânătoare de averi cu sânge rece, care își bătuse joc de el tot timpul. Ruinat și distrus, a apărut la ușa lui Irene, implorând-o pe fata pe care o aruncase. Ajunsese cu 10 luni prea târziu. Irene nici măcar nu și-a ridicat privirea în timp ce își semna certificatul de căsătorie.